sâmbătă, 20 februarie 2016

...

O, suflete... Cum ai putea crede c-aș putea ține mânie ?  Cum aș putea să-mi urâțesc privirea cu ură și foc ?  La ce folos să urăsc tot ce a încercat să mă nimicească ?  Spune-mi, suflete...  Sunt singura ce alege să iubească în loc să-și zvârcolească sufletul în pulberea amară a răzbunării, a nevoii de a face dreptate  ?
Spune-mi, suflete...
Spune-mi...
Nu mă lăsa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu