Pentru el...
De atâtea ori, în acest an ce am lăsat în urmă, privit-am către Cer și i-am cerut lui Dumnezeu să te aducă în viața mea. Însă nu a fost timpul potrivit. Nu-mi convenea, fiindcă eu voiam pur și simplu să fii, și nu mă interesa dacă nu eram eu pregătită sau nu erai pregătit tu. Am învățat să mă încred în El și să te aștept.
Așteptarea a fost lecția ce mi-a fost predată de nenumărate ori, tocmai pentru că în momentele mele dificile, picam examenul. Ce m-a surprins la Dumnezeu a fost că deși se întâmpla așa, îmi mai dădea o doză de răbdare, o altă șansă.
De atâtea ori, ți-am simțit lipsa și tânjeam după îmbrățisarea ta. Da, chiar dacă nu am cunoscut-o niciodată. Îmi era dor de vocea ta, de zâmbetul tău, de privirea ta. Îmi era dor să fii aproape. M-am mulțumit cu sentimentul că eu sunt departe de tine, dar nu și Dumnezeu. Și așa mai făceam un pas prin credință.
Să te aștept mi-a parut chiar și mie o nebunie uneori, dar a fost singura cale pe care am simțit cu toată ființa mea că trebuie să o urmez. N-am putut spune da altcuiva. N-am putut și am siguranța că niciunul dintre ei nu erai tu.
Te-am așteptat câteodată cu dor, și alteori ai fost departe de gândurile mele. Te-am așteptat uneori cu răbdare, și alteori renunțând. Te-am așteptat uneori cu lacrimi, și alteori cu entuziasm.
Oricât de mult vreau eu să se întâmple ceva într-un anumit moment, am înțeles că nu pot forța timpul. Iar timpul îi aparține lui Dumnezeu. Și prin alegerea mea, tot în mâna lui e și stiloul poveștii noastre.
Dragul meu, habar nu am când va fi timpul nostru, dar știu că acela va fi binecuvântat, iar eu aleg să te aștept. Oricât ar dura până când, ținându-te de mână, vom păși împreună.
Mă rog pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu